„(…)nivelul cultural al publicului român a scăzut foarte mult”- interviu acordat de Marius Giura, organizatorul Festivalului de Jazz de la Gărâna

Pe Marius Giura l-am cunoscut cu douăzeci de ani în urmă, când era director la Radio Analog. Mi-a fost șef vreo câteva luni, după care drumurile noastre s-au despărțit. Sporadic, ne mai întâlneam la câte o ședință de prezentare a Agendei Culturale, pe la Consiliul Județean Timiș, eu ca organizator de evenimente culturale, din partea Casei de Cultură a Municipiului Lugoj, domnia sa din partea Fundației Jazz Banat, al cărei președinte este. Jazz Banat este organizatoarea mai multor manifestări jazz-istice, printre care cea mai importantă este Festivalul de Jazz de la Gărâna. Mereu am fost impresionat de ceea ce a realizat cu acest festival. Practic, a preluat o întâlnire între prieteni, sus, la munte, și a transformat-o într- unul dintre cele mai importante festivaluri de jazz din Europa. Marea mea bucurie și, pe undeva, și satisfacție profesională, este atunci când mă sună și îmi spune că dorește să vină la câte o manifestare pe care o organizez eu. Dacă în sală este directorul Festivalului de Jazz de la Gărâna, înseamnă că tot efortul meu organizatoric a meritat!

Domnule Giura, din câte îmi amintesc eu, se împlinesc douăzeci de ani, anul acesta, de când ați preluat managerial Festivalul de Jazz de la Gărâna.

Da, pot spune că, „de capul meu”, mă ocup de festival de douăzeci de ani. De la ediția a treia, între 1998-2000,a fost o conducere bicefală. Eram eu și Liviu Butoi. Într-adevăr, de la ediția a V-a, din 2001, am rămas singur.

Să vorbim despre ediția din acest an, care se va desfășura în perioada 7-11 iulie. Cât de greu a fost să o organizați, comparativ cu cea de anul trecut?

A fost la fel de greu și încă e, practic. Se anulează avioane, plecările din Anglia sunt sub semnul întrebării, întoarcerea  în țară a unor artiști din țările nordice este, cel puțin, ciudată… Este încă foarte greu să organizezi o manifestare de asemenea amploare.

Sunteți de admirat pentru că, anul trecut, ați reușit să organizați festivalul. A fost unul dintre puținele care au existat în Romania. Față de anul acesta, totuși, aveți experiența anului trecut.

Da, a fost infernal anul trecut. Eu, în ziua de luni, nu știam cine va cânta joi. Artiștii din Serbia stăteau în Vârșeț și așteptau undă verde de la mine să poată intra în România. Cu toate acestea, am reușit să pornesc lucrurile și să schimb o regulă existentă între cele două state, timp de o săptămână, ca acești artiști să poată să fie prezenți.

Mai exista și riscul ca, peste noapte, să vină vreo altă „stare de urgență”, care să inchidă tot…

Da, exista și acest risc.

Cred că acesta a fost principalul motiv pentru care multe festivaluri nu s-au mai desfășurat. Din cauza nesiguranței legislative, pe timp de pandemie.

Și din cauza asta, dar și din alte cauze.

Ce ați reușit să aduceți anul acesta pe scena de la Gărâna?

Vor fi nume mari și anul acesta, două dintre ele de renume mondial, cum ar fi Avishai Cohen și Youssef Dhafer. Printre artiștii autohtoni, am bucuria de a o avea , din nou, ca invitată,pe Luiza Zan, cea mai bună voce de jazz din România, la ora actuală. Deoarece, din cauza situației pandemice, survin schimbări, cel mai bine ar fi ca cei care citesc aceste rânduri să intre pe pagina oficială a festivalului, unde vor vedea programul actualizat: https://www.garana-jazz.ro/program/program-2021/ . Încă ne mai zbatem să aducem artiști pe măsură, pentru că este o ediție ambițioasă, fiind a XXV-a, și e și prima în care festivalul ține 5 zile consecutive, de miercuri până duminică. Dacă nu am putut face concerte și la scenele mici, măcar la scena mare să avem o zi în plus.

Este, din nou, un proiect ambițios pentru Fundația Jazz Banat, al cărei președinte sunteți. Sunt convins că va fi, din nou, unul de succes. Să revenim puțin la ideea de Gărâna. Ce face acest loc atât de special pentru jazz? Spun acest lucru pentru că au mai încercat și alții să organizeze, în același loc, festivaluri de rock, blues sau folk, dar nu au avut același impact la public.  

În primul rând, festivalul are o istorie. An de an, publicul s-a înmulțit pentru că unii i-au adus pe alții. Muzica a creat dependența asta. Secretul este în line-up-ul prezentat de fiecare dată, care înseamnă foarte, foarte mult. Altfel, nu se explică de ce vine cineva și urcă la munte, într-un loc în care nu sunt spații de cazare rezonabile și suficiente, unde mâncare e foarte scumpă, unde se ajunge greu, unde ziua sunt 40 de grade și seara/noaptea pot fi 5 și mai e și câte o furtună. Ăsta cred că e secretul. Bineînțeles că totul este îmbrăcat într-o aură naturală, frumusețea locului, pădurile, dealurile, lacurile, .

Mereu mă gândeam că, ceea ce s-a făcut la Gărâna, sau mai bine zis ceea ce ați realizat la Gărâna, ar putea fi predat la un curs de marketing. Practic, festivalul, când l-ați preluat, în 1999, era mai mult o întâlnire între prieteni, sus, la Gărâna, într-o zonă foarte frecventată de artiștii timișoreni, în special. De acolo, până la nivelul actual, este o distanță foarte, foarte mare. Brand-ul pe care l-ați creat nu cred că are, la ora actuală, în România, un echivalent. Eu zic că este o lecție de marketing. Cum ați reușit? Ați spus că line-up-ul este esențial, ok, e adevărat, dar ca să ai un line- up, cel puțin atractiv, ai nevoie de o finanțare substanțială. Ca o paranteză: îmi aduc aminte că ne-am întâlnit, prin 2005, parcă, la o ședință informațională, organizată de către Consiliul Județean Timiș, despre proiecte culturale. La acea întâlnire mi-ați spus că orice modalitate de a găsi finanțare este binevenită. Mereu am fost mirat de sumele pe care ați reușit să le obțineți, mai ales că știam potențialul financiar pentru proiecte culturale ale județului. Cum ați strâns aceste sume?

Am aplicat de fiecare dată și am încercat să conving autoritățile că este un festival renumit, valoros. A trebuit să le explic cu hârtii, cu acte, cu discuri, cu tot ce ținea de imaginea lui.

Să ținem cont că este vorba de un festival de JAZZ, nu de folclor sau folk, genuri mult mai populare, atât pentru public, cât și pentru autorități...

La început ne-am bazat mult pe sponsori, care, din păcate, sunt din ce în ce mai puțini, în special în anii ăștia, ultimi, când, din cauze obiective, lucrurile nu au mers bine economic în țară. Firmele, multe din ele, și-au redus nu doar activitatea, ci și profiturile și veniturile. M-am bazat și pe banii publici, dar până să ajung la anvergura la care am ajuns, au trecut mulți ani și, în momentul de față, chiar dacă jazz-ul nu spune mare lucru unor factori de decizie, Festivalul de Jazz de la Gărâna e deja un brand cunoscut și toată lumea știe că vine „zăpăcitul” de Giura și le cere sprijinul. Am glumit acuma, dar cam așa se întâmplă.

JazzTM-ului a fost o dorință a fostului primar timișorean, Nicolae Robu, de a „umbri” renumele festivalului organizat de dumneavoastră? Cum ați resimțit apariția acestui festival, finanțat, strict și mult, din bani publici?

Povestea e cam așa: la vremea respectivă, el a decis (era în primele lui luni de mandat, ca primar) să convoace o ședință extraordinară a Consiliului Local, pentru a anula o hotărâre de consiliu local mai veche,  prin care mi se asigura o anume finanțare din partea Primăriei Timișoara. Când a convocat această ședință de consiliu, festivalul începuse deja și eu eram la Gărâna. În ședința aceea a fost un singur punct pe ordinea de zi: retragerea unei părți foarte importante sume de bani din bugetul alocat festivalului.

O lovitură destul de grea…

Da, dar, spre surprinderea lui, consilierii nu a votat-o. Ulterior, spre sfârșitul ședinței, și-a retras propunerea. A rămas vechea hotărâre și, din fericire, am primit banii în acel an. După această ședință, toată presa a sărit pe primar și l-a întrebat : Ce se întâmplă? A fost vreodată la Gărâna și știe ce e acolo? De ce retrage finanțarea? Încolțit din toate părțile, primarul a spus: „o să facem noi un festival și mai mare și mai frumos, lumea nu o să mai fie nevoită să urce până „creierii” munților, la Gărâna”. Asta a fost decizia lui și, în anul care a urmat, a apărut JazzTM-ul, care, la prima ediție, în 2013, chiar s-a „încălecat” cu primele 2 zile ale festivalului de la Gărâna. Din fericire, nu am resimțit vreo scădere, din partea noastră. Festivalul de la Gărâna era chiar în fază ascendentă și publicul a reînceput să crească ca număr, după criza economică din 2008. De atunci, relațiile cu Primăria Timișoara s-au încheiat, până anul trecut, când a avut loc o reconciliere între mine și primarul Robu, care, trebuie să recunosc, mi-a căzut bine, într-un an greu. A fost o finanțare la care , sincer, la începutul anului nu mă așteptam. Bineînțeles că anii de experiență ca primar l-au convins că, totuși, nu este o investiție inutilă să sprijine un asemenea eveniment. În momentul de față, chiar colaborăm, într-un fel. Faptul că nu am colaborat până acuma nu înseamnă că au existat animozități între mine și organizatorul acestui festival. Anul acesta s-a hotărât, la sugestia noului primar, o realizare a unei punți între cele două festivaluri, care trebuie să aibă o umbrelă , respectiv administrațiile din Timișoara și Reșița. Așa apărut un eveniment nou, între cele două festivaluri, organizat de Jazz Updates. Două zile, foarte interesante, ca program.

În alte condiții decât cele actuale, doream să vă propun (asta în cazul în care aș fi avut și suportul actualei administrații locale) să facem  o „Gărâna mică”, la Lugoj. Muzicienii care veneau la Gărâna să cânte și la Lugoj, o zi sau două . Era un beneficiu, cred, și pentru unii și pentru alții.

Ideea asta au avut-o mai mulți , mi s-a mai propus, dar, din păcate este aproape imposibil de realizat, în special din cauza marilor vedete. Există, la nivel European, o înțelegere între mine și alte mari festivaluri de jazz, care au loc în aceeași săptămână, cum ar fi cele de la Umbria, Montreaux, Rotterdam, Oslo, Istanbul sau Copenhaga. Toate acestea se desfășoară în aceeași săptămână și este un război aproape total între ele, în ceea ce privește antamarea marilor artiști americani, care, în condiții bune, își făceau vara prin europa. Gajurile în Europa sunt mai mari decât în State. Astfel, îi împărțim și de aceea este aproape imposibil ca un artist să vină și să stea două zile. Ei vin, cântă și pleacă, pentru a ajunge seara următoare la un alt festival mare. De aceea ar fi greu să faci un festival „lipit” de Gărâna. Nu contest că s-ar putea face ceva similar, dar cu două , trei săptămâni mai târziu.

Cu experiența pe care o aveți, puteți face ușor o caracterizare a spectatorului de jazz. Este vreo diferență între spectatorul de jazz care vine la Gărâna și cel care vine la un concert la Timișoara?

Cel de la Gărâna este mai boem și mai numeros, dar asta nu mă face să spun că nivelul calitativ al consumatorului de jazz din România este important. Din contră… Când eram student, Casa Studenților din Timișoara se umplea la toate spectacolele de jazz, care erau în fiecare săptămână. Acum, la un festival în care cântă Joe Lovano, la Timișoara, sunt 60 de oameni iar, a doua zi, la Belgrad, sunt 4800 și e sold out de două luni. Dacă la festivalurile din Timișoara, dar și în alte părți ale țării, vin maxim 100 de spectatori, la Pancevo, spre exemplu, la festival, vin 1000 și biletele sunt vândute cu luni bune înainte. Ăsta este semn că nivelul cultural al publicului român a scăzut foarte mult.

Și pe cine putem da vina ?

În primul rând pe media. În momentul de față, radiourile și televiziunile nu mai difuzează jazz deloc. Nici în școală nu mai există interes pentru istoria muzicii, sau pentru muzică, în general. Îmi aduc aminte, când eram elev, erau bilete cu un leu la filarmonică, cu un leu la teatru și cu un leu la filme și prezența era cam obligatorie, pentru că profesorii de muzică insistau să mergem, fără ca ei să aibă vreun interes financiar…

Mai erau și etnicii germani (aici mă refer la Banat) care își dădeau copii să învețe un instrument. Era obiceiul ca fiecare casă, aproape, sa aibă un pian. Acest lucru a dispărut odată cu plecarea lor.

Nu doar a șvabilor, ci și a evreilor. Plecarea lor a lăsat un gol cultural. Și nivelul educațional este de vină. Consider că, față de trecut, cel actual este inferior. Trecând peste toate tâmpeniile impuse de regimul comunist, școala, pe timpul acela, era școală.

Din păcate, financiar, la ora actuală, indiferent că vorbim la nivel central sau local, atât cultura cât și educația sunt mereu pe locuri inferioare, din punct de vedere al interesului. S-a ajuns până acolo încât, atunci când se vorbește despre cultură, la nivel local, sunt pomenite celebrele festivaluri de bere sau vin, sau de Zilele Orașului… Cam aici se încheie capitolul cultură în multe orașe. Edilii consideră că și-au făcut treaba, din punct de vedere cultural, dacă au două, trei asemenea manifestări de divertisment, într-un an. Cei mai mulți bani se aruncă în acestă zonă. Restul, nu mai contează, că nu aduce voturi.  Domnule Giura, multă baftă și la cât mai multe ediții ale Festivalului de Jazz!

P.S. Fotografia aparține fotografului timișorean Nedici Dragoslav.