Lugoj, „Orașul Jazz” sau „Orașul Rugii”?-Comentariile săptămânii (6-12.09.2021)

În mod normal, ar trebui să comentez despre desfășurarea Festivalului de Jazz, „Orașul Jazz”, care a avut loc în perioada 3-5 septembrie 2021, la Lugoj. De organizare, de partea artistică și de receptivitatea de care s-a bucurat/sau nu din partea publicului lugojean. Voi vorbi și de toate acestea, dar voi începe aceste comentarii cu „furtuna” pe care acest festival a creat-o.

Au fost reacții vehemente ale presei, pro și contra evenimentului, au fost reacții pline de patos din partea administrației și au fost și comentariile publicului larg, pe rețelele de socializare. Nu credeam că un eveniment cultural poate crea o asemenea „efervescență”, într-un orășel de talia Lugojului. S-au aruncat vorbe grele, și de o parte și de cealaltă. Totul a început cu o știre apărută pe site-ul Opinia Timișoarei (vezi știrea AICI). M-a surprins și pe mine, adevărul e, vehemența cu care s-a scris despre festival, mai ales că este un site din Timișoara. După ce am citit atent, mi-am dat seama că, de fapt, ținta celor de la Opinia Timișoarei era președintele Asociației „Trib’Art”, organizatoarea evenimentului, Ovidiu Andriș. Despre Ovidiu Andriș, mai ales după numirea sa în funcția de director al Filarmonicii Banatul, de către edilul șef al Timișoarei, Dominic Fritz, s-au scris multe. Parte a presei, care nu este aliată administrației timișorene, a căutat, prin toate mijloacele de care dispune (și presa are mijloace destule, credeți-mă 😁) să îl discrediteze. Așa cred eu că s-a vrut și cu acest articol. Chiar titlul: „Fiasco total la un festival in Timis. Abia s-au strans 30 de spectatori. Evenimentul a fost organizat de ONG-ul lui Ovidiu Andris, tobosarul numit de Dominic Fritz la conducerea Filarmonicii din Timisoara.” explică clar acest lucru. Articolul, în afară de câteva poze de la eveniment, și scurte comentarii despre numărul participanților și suma cu care a fost finanțat, nu pare să aibă de a face cu jazz-ul, ci doar cu „toboșarul” numit de primarul Fritz la conducerea Filarmonicii. Sunt convins că dacă acest eveniment ar fi fost organizat de către altcineva, presa din Timișoara l-ar fi ignorat în totalitate. Poate amploarea acestui val de critici s-ar fi estompat și ar fi rămas doar la nivelul unor comentarii pe pagina acelui site, dacă nu ar fi apărut, în mediul online, pe pagina proprie de Facebook, și o declarație a primarului Claudiu Buciu (vezi declarația AICI). Această declarație, mai ales cum a fost concepută ea, nu a făcut altceva decât să inflameze și mai mult situația creată de acest festival. Discursul, care cred că se dorea ca sprijin pentru cei implicați în organizarea evenimentului, a sunat mai mult ca un strigăt de luptă împotriva vechii administrații -„ După 12 ani de … a venit timpul să respirăm aerul purificat al culturii”; „Piața publică a devenit, după 12 ani, gazda sunetului interior al unei comunități temporar înfrânte.”; „Politicienii pricepuți la toate au tăiat aripile culturii lugojene, plumbuindu-i la propriu libertatea (…)”. Politic, lupta aceasta cu vechea administrație își are rostul ei, dar, folosită în orice context, devine iritantă. Pe lângă această „luptă”, în discurs mai sunt „înfierați” și cei care, într-un fel sau altul, nu au rezonat 100% cu politica culturală a noii administrații și amenințați (cel puțin, eu așa am înțeles…) într-un mod care îmi amintește de discursurile „mobilizatoare” ale epocii staliniste: „Comportamente greu de imaginat din partea unor membri ai comunității noastre ne fac să ne rușinăm, vom avea însă grijă să înțeleagă că educația, bunăstarea și civilizația au un cost niciodată prea mare. Incultura și interesul personal nu vor mai putea sta niciodată în fața educației, culturii, bunăstării, civilizației comunității noastre.” Cred că un limbaj ceva mai tolerant, bazat și pe o analiză „la rece” a situației, ar fi estompat din „bălăcărelile” ce au urmat. Ulterior, au mai apărut știri referitoare la acest eveniment, dar susțineau ori ce au zis cei de la Opinia Timișoarei, ori declarația primarului. Interesante au fost și comentariile postate de lugojeni. Din nou, prea mult patos pus în ele. Totul s-a transformat într-un război între susținătorii primarului și opozanții lui. A fost o luptă între „Orașul Jazz” și „Orașul Rugii”. În mod normal, regândite organizatoric, lăsând la o parte ambițiile personale, ambele manifestări își au locul în Lugoj. Din păcate, un eveniment cultural, care s-a dorit, sunt foarte convins, să fie un plus oferit acestui oraș, a fost transformat într-un „loc de luptă”. Păcat. Și acuma să vorbim puțin și de oportunitatea organizării acestui festival, în Lugoj. Este oportună organizarea lui? Da! A fost bine gândită această organizare? Nu! Și să explic ambele afirmații. De ce este oportună organizarea unui festival de jazz? Păi, anul acesta se împlinesc 10 ani de la prima Gală de Jazz, organizată la Lugoj, de către Casa de Cultură a Municipiului Lugoj. Pentru că a existat un club de jazz, înființat de Stefan Katona, în anii ’60 și ’80, continuat, împreună cu Casa de Cultură a Municipiului, în anii 2000. Pentru că există spații private în care s-a cântat/se cântă jazz și pentru că au existat trupe de jazz lugojene. Toate acestea sunt argumente solide pentru organizarea unui asemenea festival în oraș. A fost bine gândit? Nu! Să organizezi un festival de jazz, timp de trei zile, cu 3/4 trupe pe seară, în centru orașului, a fost, din start, o opțiune foarte proastă. Puteau fi întrebate persoane care, de-a lungul timpului, au organizat asemenea gen de manifestări, în oraș, și cunosc bine publicul. Destule festivaluri lugojene au avut momente în care, la Teatru, au avut puțin peste 20 de spectatori în sală, indiferent că era jazz, muzică clasică sau corală. Asta este, acesta este publicul lugojean. De aceea spun că acest festival e bine venit în Lugoj, dar ar trebui redimensionat, ca amploare. Când spun că a fost prost gândit, mă refer și la alegerea locului de desfășurare. Platoul Casei de Cultură a Sindicatelor nu cred că este o zonă în care să inviți pe cineva, artist sau spectator. Totul, chiar toutul, arată urât, de jur împrejur. Că e vina fostelor administrații, că e vina actualei, nu e treaba mea. Problema este că în momentul de față, locul arată cum arată. Că s-a vrut realizarea unei comparații cu fostele Festivaluri de Bere și Vin, cred, dar efectul nu a fost cel scontat. Oamenii sunt deja destul de iritați de pandemia aceasta, nu cred că mai au „nervi” de comparații. În final, o să vorbesc și de partea organizatorică a festivalului. Da, a fost un festival bine organizat tehnic. Cu două scene, cu sonorizare foarte bună. Au urcat pe scenă muzicieni de valoare, cu prestații excelente. Of-ul meu este că s-a folosit doar 1/4 din suma totală pentru prețul trupelor (este părerea mea, dar e susținută și de personalități din acest domeniu). Nu am acuzat pe nimeni de furt, cum au înțeles unii. Să faci o asemenea acuzație, trebuie să ai dovezi. Nu, nu am acuzat de furt pe nimeni, dar nu mi se pare corect să ai acces la un asemenea buget și să aduci trupe (foarte bune, de altfel) dar cu o cotă de piață inferioară a ceea ce se putea aduce. Acesta fost of-ul meu. Atât.

P.S Am promis că voi vorbi și despre situația Casei de Cultură a Municipiului, situație aproximativ expusă în știrea apărută în site-ul Lugojeanul, cu titlul: „Manifestările Casei de Cultură, uitate la finanțare de Consiliul Local Lugoj”. O voi face, dar, pentru că e și aici mult de spus, o voi face într-o ediție viitoare.