Primul comentariu pe care îl voi face săptămâna aceasta este referitor la modul cum a „reușit” administrația locală să rezolve o problemă, destul de complicată, ce-i drept, din domeniul sportiv. Nu doresc să „înfierez” pe cineva și nici să instig la ură față de alt sport lugojean, încerc să prezint doar o situație existentă la ora asta în municipiul Lugoj, unde un număr însemnat de tineri sunt obligați să renunțe la competițiile sportive și, poate, chiar la sport. Este vorba de cei 85 de juniori ai Secției de handbal a Clubului Sportiv Școlar Lugoj.
Informațiile pe care le am sunt din știrea apărută pe site-ul Lugojeanul (îi felicit, pentru că sunt cam singurii, din zona gazetărească, care mai publică și altceva decât „anunțuri”sau „declarații”) – puteți citi știrea AICI (dați click pe AICI și veți intra direct pe aceea știre!) și din comentariile care au fost făcute pe pagina personală de Facebbok a primarului Claudiu Buciu, la o postare în care erau lăudați gimnaștii CSM Lugoj, pentru argintul obținut la Campionatele Naționale de Gimnastică. La acea postare au fost 104 comentarii, 90% dintre acestea fiind despre situația micilor handbaliști ai CSȘ Lugoj. Din capul locului trebuie să menționez că și eu, în tinerețe, am fost junior la CSȘ Lugoj, la handbal, așa că, dacă se va simți o undă de subiectivism în ceea ce scriu, să știți de unde provine 😀. În rezumat, știrea din Lugojeanul descrie cam așa situația: 85 de tineri handbaliști ai CSȘ Lugoj, datorită faptului că cele două săli de sport din Lugoj, omologate de Federația Romană de Handbal, au devenit indisponibile pentru ei, nu vor mai putea juca meciuri oficiale, fiind excluși din Campionat. Sala de Sport „Lavinia Miloșovici”, locul în care își desfășurau activitatea micii hanbaliști până la începutul acestui an, a devenit centru pentru vaccinare și Sala de Sport „Ioan Kunst-Ghermănescu” este folosită strict pentru volei. În știre apare și declarația antrenorului Nicu Băban, șeful Secției de Handbal a CSȘ Lugoj, care povestește despre demersurile pe care le-a făcut, atât la DSP cât și la Primăria Lugoj, de a muta centrul de vaccinare de la Sala Miloșovici, în alt spațiu. Ce am înțeles eu este că antrenorul a fost „plimbat” mai ceva ca o minge de handbal între cele două instituții, fără niciun rezultat. Asta scrie în știre. Din punctul meu de vedere, situația se prezintă cam așa: într-adevăr, CSȘ Lugoj nu se subordonează Primăriei Lugoj (cum e CSM, de exemplu) și Primăria Lugoj nu are nicio obligație legală față de acest club. Corect, din punct de vedere legal, dar moral? Au reprezentanții administrațeie locale sentimentul că au făcut tot ce a fost posibil pentru a ajuta tinerii lugojeni? Și acum voi face referire la comentariile făcute pe pagina primarului Claudiu Buciu (vezi pagina AICI), la acea postare despre gimnastică. Modul cum au interacționat, atât primarul Claudiu Buciu cât și Mihai Anghel, consilier județean, din parte PNL, cel care conduce „de facto” Clubul Sportiv Municipal Lugoj, nu m-a entuziasmat deloc. Sunt două persoane publice, care au „în mâini” destinul sportiv al urbei, pe viitorii 3 ani, cel puțin. Primarul Claudiu Buciu este primarul tuturor copiilor lugojeni, INDIFERENT ce ramură sportivă practică, indiferent la ce club sunt legitimați. A intra în discuții contradictorii cu niște părinți care, poate, din cauza situației create au devenit puțin mai „duri” în exprimare, nu mi se pare un mod corect de a rezolva o problemă. Ce variante ar fi fost? Să fie mutat centrul de vaccinare – variantă refuzată categoric de administrația locală sau acceptarea micilor handbaliști în Sala „Ghermănescu”, măcar la meciurile oficiale – și această variantă categoric refuzată. Despre prima variantă, ce pot să spun? Primăria știe mai bine ce spații are în administrare, care să fie compatibile cu un centru de vaccinare. În mod normal, ar fi trebuit să ofere o alternativă, care să fie agreată de cei de la DSP. Din declarațiile făcute de profesorul Nicu Băban, în știrea din Lugojeanul, am înțeles că DSP ar fi agreat mutarea, dar Primăria nu a venit cu nicio alternativă. Nu știu cât de serios au tratat această variantă cei de la Primăriei, dar să credem în profesionalism și bună intenție, să gândim că au făcut tot ce este omenește posibil, dar nu au găsit nici unul. Este, totuși, o instituție care are grijă de TOȚI locuitorii urbei, nu? Cea de a doua alternativă, acceptarea micilor handbaliști lugojeni în Sala „Ghermănescu”, măcar pentru meciurile oficiale, este mult mai discutabilă. Răspunsul autorităților a fost foarte ferm, NU! E adevărat, Primăria nu are nicio obligație legală față de Clubul Sportiv Școlar. Din nou, e adevărat că clisterul ( un fel de ceară care este dată pe mingea de handbal, pentru o priză mai bună a palmei) lasă urme pe suprafața de joc și, dacă nu e bine curățată , poate deranja . Da, ambele scuze sunt perfect valabile, dar să nu uităm că vorbim de 85 de tineri lugojeni, care, pe lângă restricțiile impuse de pandemie (școlare, de divertisment) sunt privați și de dreptul de a participa la o competiție sportivă. Oare nu se putea face un compromis? Sunt convins că toți părinții handbaliștilor ar fi fost de acord ca, după fiecare meci, să vină cu mopul de acasă și să curețe „bec” suprafața de joc. Știu că cei care au luat această decizie sunt și ei părinți, ba chiar copiii lor practică sport de performanță. Ar avea puterea să vină să le spună micilor handbaliști, uitându-se în ochii lor, că au făcut tot ce le-a stat în putere, pentru a le rezolva problema? Cum va reuși cineva să le explice unor copii de ce ei nu au voie să participe în competițțile sportive, și alții, da? Ce vor înțelege ei din explicațiile: pandemie, vaccinare, strict pentru volei? Am tot respectul pentru echipele de volei lugojene, senioare și junioare, și apreciez performanțele pe care le-au obținut, dar sportul lugojean NU înseamnă DOAR volei. Nimeni nu spune să fie iar ca pe vremuri, când Sala de Sport „Ghermănescu” (pe atunci se numea „Viitorul”) era polivalentă și juniorii de la baschet și handbal, și junioarele de la volei, se antrenau în aceeași sală, reușind performanțe notabile. Un compromis, pentru o scurtă perioadă pandemică (sperăm!), pentru cei 85 de tineri lugojeni, cred că se putea face. E trist ce se întâmplă. Din păcate, singura variantă rămasă pentru rezolvarea situației este sfârșitul acestei pandemi și desființarea centrului de vaccinare. Până atunci, să sperăm că micii hanbaliști vor continua să facă sport și să creadă în fairplay, chiar dacă nimeni nu a fost „fairplay” cu ei…
P.S.(1) Am promis și un al doilea comentariu, referitor la un articol apărut pe Facebook și foarte comentat de lugojeni. O să apară marți. Până atunci, nu uitați să dați share la acest articol, dacă va plăcut. O duminică frumoasă vă doresc!
P.S.(2) Imagnea reprezentativă a acestui articol a fost preluată de pe site-ul Lugojeanul.ro
augustin bercean 
Lasă un răspuns