Am ales acest subiect pentru această săptămână, inițiativa Primăriei Lugoj de a da spre închiriere Ștrandul, pentru că a creat ceva vâlvă pe internet. Au fost multe comentarii, și pro și contra. Cu majoritatea pe care o deține primarul Claudiu Buciu în Consiliul Local, inițitiva va fi sigur votată. Asta nu înseamnă că nu putem discuta despre ea 😉. Știrea a apărut în chiar toate siteurile lugojene, dar eu o voi lua ca referință pe cea de pe site-ul Lugojanul.ro (vezi știrea AICI). Tot de pe Lugojeanul, am luat și informațiile mai vechi despre Ștrand. Deci, e bine sau nu să fie închiriat, de către un „privat”, Ștrandul lugojean? La final, obișnuitul sondaj de opinie. Dacă v-a plăcut, postați acest articol și pe pagina personală.
Motivele pe care le invocă primarul Claudiu Buciu pentru închirierea Ștrandului ar fi următoarele: „se află într-o stare de nefuncționare (…) având în prezent nevoie de lucrări de reparații specializate, urmate de o exploatare și întreținere calificată”; „urmărirea creării unui climat care să pună în valoare obiectivul, în scopul pentru care a fost realizat, să deservească populația municipiului”; „Administrarea eficientă a domeniului public al Municipiului Lugoj pentru atragerea de venituri suplimentare la bugetul local(…)”- Lugojeanul.ro. Baza de agrement „Ștrand”, inaugurată în 2019, după mulți, mulți ani de la începerea lucrărilor, este o investiție foarte bună a administrației Boldea, dar foarte, foarte prost executată. Niciodată nu am înțeles de ce construirea unui ștrand de nivelul acesta a durat atâția ani și, la final, a ieșit o lucrare proastă… Sunt convins că și această „lucrare” a fost unul dintre motivele pentru care, în 2020, așa cum am mai scris, lugojenii, într-o poporție covârșitoare, au ales pe altcineva să conducă orașul. Presupun că reparațiile la Ștrand necesită foarte mulți bani, pentru a fi adus la un standard normal de funcționare. Primarul Claudiu Buciu a ales varianta cea mai simplă pentru Primărie, aceea de a închiria întreaga Bază, în stadiul în care se află acum. Cel care o va prelua va fi obligat, prin contract, să se ocupe de toate reparațiile. La prima vedere, nu pare o idee rea. Ar degreva administrația de cheltuirea unor bani și ar aduce și venituri lunare la buget. Haideți, totuși, să facem câteva calcule, înainte de a trage, pripit, o concluzie. Valoarea Ștrandului este de 1,5 milioane de euro, conform unui raport executat de către o firmă din Timișoara-scrie în Lugojeanul. Chiria pe care o cere Primăria (minimă) este de 5400 de lei (aproximativ 1100 de euro). Firma care va câștiga licitația va plăti și reparațiile la Ștrand, care, presupun, nu sunt tocmai ieftine, dar sigur sunt mult mai mici decât valoarea lui. Asta înseamnă că, pe an, firma repectivă va datora Primăriei aproximativ 13.000 de euro. Contractul va fi închiriat pe 10 ani, deci suma cu care se va „alege” bugetul local va fi de 130.000 de euro. E mult, e puțin? Eu zic că e puțin… Știu, Ștrandul e descoperit și, practic, perioada lui de funcționare nu este mai mare de 3 luni. Dar, totuși… Tot în Lugojeanul, într-o știre din 2019 (vezi știrea AICI) s-a afirmat că 3543 de lugojeni au intrat cu bilet într-o săptămână la Ștrand. Asta însemnă că, în trei luni, cu o medie de 3000 de plătitori pe săptămâna, ar fi, aproximativ, 39.500 de bilete vândute. Dacă am pune o medie de 20 de lei pe bilet (adică 30 pentru adulți și 10 lei pentru copii, ceea ce mi se pare un preț cel puțin rezonabil) suma ar fi de 790.000 de lei, care este echivalentul a 158.000 de euro/an. Pe 10 ani, 1.580.000 de euro. Cam aceasta ar fi suma pe care ar „aduce-o” la bugetul local Ștrandul, dacă ar rămâne în administrare proprie. Știu, ar trebui scăzute costurile de întreținere, presupun că nu sunt mici, dar, totuși, prin comparație, 1.580.000 de euro față de 130.000 de euro, pe 10 ani, demonstrează că ar fi mult mai rentabil să nu fie închiriat. Și în varianta în care s-ar percepe un procent din prețul biletului, de la cel care ar administra Ștrandul, Primăria ar pierde bani buni. Ștrandul are cam același statut pe care îl au în oraș cele două săli de sport, „Lavinia Miloșovici” și „Ioan Kunst Ghermănescu”, Cinematograful „Bela Lugosi” sau Teatrul „Traian Grozăvescu”. Și aceste edificii necesită sume destul de mari pentru întreținere. Sunt ele „eficiente”? Își acoperă cheltuielile? Nu! Atunci de ce să închiriem singura investiție din oraș care ar putea să aducă, cu adevărat, bani la buget? În campania electorală, referitor la acest subiect, Claudiu Buciu spunea că ”ștrandul (după ce va fi funcțional) va avea, în principal, caracter didactic și sportiv”. Va mai fi posibil acest lucru, dacă va fi închiriat? Ar mai ceva ce nu înțeleg, de ce abia după mai bine de un an a intrat în discuție problema Ștrandului? Nici acum, din câte am înțeles eu, nu există o evaluare clară a necesarului financiar pentru reparații… Cel puțin ciudat. Să dai ceva spre închiriere, dar tu să nu știi exact cât te-ar fi costat, dacă optai să îl păstrezi. Avem o nouă Societate, recent înființată, care s-ar putea ocupa eficient de administrarea lui. Am luat mai în serios acest subiect deoarece nu aș dori să se întâmple aceeași poveste ca la Școala de Arte „Remus Tașcău”, unde, tot pentru 10 ani, dar gratuit, au fost date 3 corpuri de clădire un Fundații timișorene, în schimbul unor lucrări de reparații, care nu au valorat nici 10.000 de euro. Să nu regretăm din nou… O duminică frumoasă vă urez!
Sondaj de opinie:
P.S. Poza principală a fost preluată de pe siteul Lugojeanul.ro
augustin bercean 
Lasă un răspuns