„Ce se întâmplă acum cu fosta Prefectură este puțin ambiguu”- Interviu acordat de muzeograful Cristian-Oliviu Gaidoș

Vara trecută am avut o discuție telefonică foarte interesantă cu Cristian-Oliviu Gaidoș, muzeograf la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică din Lugoj. Am rămas impresionat, nu atât de cunoștiințele pe care le are (care nu sunt deloc de neglijat!), ci mai ales de „lupta” pe care acesta o duce pentru ca orașul Lugoj să nu își piardă „amprenta” arhitectural-istorică. De multe ori, această „luptă” o duce mai mult singur, dar asta nu l-a făcut până acum să cedeze. La finalul acelei convorbiri, am convenit că ne vom întâlni pentru un interviu. A durat ceva timp, dar, într-un final, am reușit să ne vedem. Ceea ce s-a dorit, ințial, a fi un scurt interviu, a devenit o discuție de aproape 40 de minute. Am decis să fragmentez discuția în mai multe interviuri, pentru că ar fi fost păcat să rezum totul într-unul singur. Tema interviului de astăzi este Palatul Prefecturii (sau fosta Prefectură, cum e mai cunoscută).

Domnule Cristian-Oliviu Gaidoș, cât de importantă este clădirea fostei Prefecturi, în ansamblul arhitectural al orașului?

Tot cvartalul acesta, cuprins între străzile Filaret Barbu, Ion Creangă și Piața Victoriei, respectiv Piața Josif Constantin Drăgan cu Primăria inclusiv, mărginit de Piața Drăgan, Filaret Barbu și Ion Creangă, a fost cvartalul Comitatului. De fapt, era un cvartal unde erau puse toate clădirile importante administrative ale Comitatului Caraș, ulterior Comitatul Caraș-Severin și Severin , cum ar fi închisoarea sau prefectura, precum și multe magazii. Clădirea „Palatul Prefecturii”, care are fațada principală către Piața Drăgan, face parte din Ansamblul Istoric „Piața Josif Constantin Drăgan” și este clasată monument de valoare A. Palatul a fost construit între anii 1843-1859. La momentul inaugurării, în 1859, a fost cea mai mare clădire din Lugoj și printre puținele cu două etaje. O foarte mare importanță istorică o are și Sala Mare de la etaj, locul unde erau „înscăunați” prefecții. Importanța acestei clădiri este dată și de aspectul național, deoarece acolo, în aceea sală, Coriolan Brediceanu a avut multiple intervenții, în cadrul Comitatului Caraș, pentru apărarea drepturilor românilor în Dualism. Din păcate, clădirea a fost foarte ușor cedată din patrimoniul orașului, prin vânzare. Asta s-a întâmplat pe timpul administrației Martinescu. Cei care au început restaurarea clădirii, au făcut-o deficitar. Singura parte care a mai păstrat ceva, cât de cât autentic, este casa scărilor. „Aripile”clădirii și-au pierdut ancadramentele de lemn în stil Biedermeier, foarte frumoase, care au fost pur și simplu scoase și aruncate. Cel mai deranjant este că la fațadă a fost schimbată și poarta. Este acum o poartă care nu are nimic în comun cu poarta veche. Se putea face, măcar, o replică a celei vechi.

A fost voie acest lucru?

Eu am făcut o sesizare la Direcția Județeană pentru Cultură Timiș și aceștia au vorbit cu proprietarul. În prima fază, când s-au început renovările de către firma Matcon, poarta exista. Cei de la Matcon au dat-o jos și au pus o poartă de tablă. Când au venit cei care au reluat renovarea, au făcut replica porții din spate, care e mult mai simplă. Noi le-am dat pozele cu poarta inițială și acum suntem, oarecum, în așteptare, să vedem dacă o vor face.

Deci există un dialog cu actualul proprietar?

Există o comunicare. Ei încă nu au intabulat clădirea, deoarece le lipsesc mai multe avize. Problematic este că, la nivel de oraș, nimeni nu veghează la aceste modificări, sau, mai bine spus, intervenții. În cadrul Dioercției urbanism uatrimoniu, Compartimentul urbanism și amenajarea teritoriului, nu au fost ocupate posturile de inspector patrimoniu și cel de de consilier, sau referent, din păcate. Conform PUG-ului, care cu toții știm că este învechit, dacă s-ar fi respectat ce este acolo, multe intervenții ar fi putut fi stopate sau chiar evitate. Din păcate, nu avem niciun „gardian” al acestui PUG, cel puțin nu în persoana domnului arhitect-șef al orașului, că de aceea mă tot leg eu de domnul Mazilu, cu care, personal, nu am nimic, doar că mă deranjează că nu intervine în nicio chestiune.

Am obesrvat că există, în lateralul clădirii fostei Prefecturi, chiar în Parc, o groapă cu trepte. Îi spun groapă, pentru că este foarte adâncă. Dat fiind faptul că este chiar lângă aleea pietonală și destul de aproape de Școala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu”, care nu are o curte îngrădită pentru elevi, ea este foarte periculoasă. E normal să fie acolo?

„Groapa” de care ați întrebat este, propriu-zis, o ieșire de incendiu a Palatului Prefecturii. Cred că Primăria a dat aprobare pentru construirea ei. Acea groapă, cel puțin din câte știu eu, face parte din terenul Parcului și nu din a vreunui teren privat… Privită dinspre Piața Josif Constantin Drăgan, veți observa că fosta Prefectură este lăsată puțin, în partea ei dreaptă. Ea are planșee din grinzi de stejar. În anii când a fost construită, 1843-1859, nu existau nici fier betonul, nici grinzile de oțel. În mod normal, la această refuncționalizare a clădirii ar fi trebuit să existe și un aviz al unui inginer specializat pe structuri, care poate spune cât poate fi „încărcat” în greutate fiecare etaj.

Problema cu acea groapă, despre care ați menționat, ține și de fundație. Terenul pe care s-a construit clădirea a fost mlăștinos. Toată zona asta a fost așa. Prefectura și Catedrala Greco Catolică au fost construite pe niște piloni de stejar, care au fost introduși în pământ. Pe ei, propriu-zis, s-a făcut fundația, pentru a nu se afunda. Problema este legată mai mult de parc. Este al doilea parc din Lugoj, ca importanță, după Parcul George Enescu, și de aceea el ar trebui extins, nu micșorat. Aici mă refer la spațiul verde. Ce se întâmplă acum cu fosta Prefectură, în acest sens, este puțin ambiguu. Dezvoltatorul, cel care a cumpărat clădirea, „trâmbițează” pe internet, într-o campanie de publicitate, că va deschide acolo un MALL. Se știe care sunt prevederile legale referitoare la spațiile comerciale, legat de parcări… Întrebarea mea este: ce facem? Mai tăiem, iarăși, din parc? Transformăm acel parc într-un squar mic? Din parcul acela s-a tot „mâncat”, de-a lungul timpului. Chiar în parc s-a construit fostul Sanepid, care acuma este transformat în Școala de Muzică. El s-a construit când cvartalul era închis, adică erau clădiri de jur împrejurul Parcului. De fapt, acea clădire a fost o cazarmă a jandarmilor, inițial, construită în 1934. În mod normal, ea ar fi trebuit dărâmată și Școala mutată în altă clădire. Așa ar putea fi redat locul spațiului verde. Această clădire a fost prima inserție în acest Parc. Mai este și terenul de sport, din parc, care a ocupat din nou spațiul verde, Construirea acelui așa zis „Parc al Copiilor”, cu acele căsuțe… Totul mi se pare ca un atentat asupra Parcului și a spațiilor verzi. Să vedem cum se vor soluționa toate aceste probleme. Sper că printr-o dezbatere publică. Eu cred că ar trebui să mergem către o extindere a spațiului verde, să ocrotim acei platani, care au undeva la 200 de ani, Din păcate, în ultimii 70 de ani, noi am tot „ciopârțit” Parcul.

Dacă e să aducem în discuție și relocarea pomilor din fața Prefecturi…

În acest context al extinderii spațiului verde, eu cred că și acel spațiu din fața Prefecturii este legat de Parc. El nu este un squar separat. Decizia de relocare a copacilor s-a făcut fără dezbatere publică. Nu se pune problema dacă este o decizie bună sau rea, se pune problema lipsei de comunicare din parte autorităților. Interesele dezvoltatorului cred că au fost foarte „puternice”, pentru că acei copaci aveau un efect de perdea asupra clădirii. Oricum, trebuia discutată problema. Diferă mult aspectul spațiului verde din fața Prefecturii, cu cel din Parc. Să sperăm că pe viitor se ține cont de o dezbatere publică, mai ales că, după cum am auzit- la nivel de zvon, deci nimic sigur!, se dorește construirea unei parcări subterane și supraterane, în colțul Parcului, din spatele fostei Prefecturi, unde este acum fântâna, la intersecția străzilor Ion Creangă cu Filaret Barbu.

În primul rând, ideea de a tăia un copac sănătos și a planta altul în locul lui este o idee care contravine politicii mondiale de mediu.

Construirea unei parcări acolo cred că ar distruge complet Parcul, în forma lui actuală.

Este doar o supoziție, construirea acelei parcări, dar stau și mă întreb: oare cum vor obține actualii proprietari ai clădirii, care este imensă, cu spații de birouri, cu spații de locuit, etc. avizele de funcționare? Nu are în momentul de față locuri de parcare suficiente. Ce au ei momentan, în spatele clădirii, este un loc pentru 14-16 locuri de parcare. Dar rămâne să vedem. Repet, este doar un zvon construirea acestei viitoare parcări.

Sperăm să fie doar un zvon…

-va urma-

P.S. fotografia este preluată de pe pagina de facebook Cristian-Oliviu Gaidoș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: