Despre orașul Lugoj, cu dragoste…- Comentariile săptămânii (20.06.-26.06.2022)

În mod normal astăzi ar fi trebuit să comentez despre intenția primarului Claudiu Buciu de a desființa Casa de Cultură a Municipiului Lugoj. Nu ar fi fost deloc complicat. Aș fi făcut doar o paralelă cu desființarea Cantinei de Ajutor Social. Acum 8 luni de zile, desființarea Cantinei se anunța drept o mare realizare a administrației Buciu. Ce avem azi? O clădire cu o bucătărie foarte bine utilată lăsată paragină, 3 oameni în șomaj și o firmă privată de catering care primește bani frumoși din bugetul Primăriei. Ce puteam avea dacă strategia primăriei ar fi fost alta, adică reorganizare și nu desființare? O cantină bine pusă la punct unde, pe lângă persoanele care aveau dreptul prin lege de a primi mâncare gratis, ar fi putut beneficia de serviciile ei, la un preț mult mai mic decât cel din privat: pensionari, persoane cu venituri mici, sportivii CSM-ului, artiștii invitați la festivalurile lugojene (aici mă refer la cele pe care le organiza, în primul rând, Casa de Cultură a Municipiului: Festivalurile Internaționale de Teatru, de Cor, de Folclor, Blues, Galele de Jazz sau Folk) și, poate, și alte categorii, căci sigur ar mai fi. Cum am spus, ar fi fost simplu de scris, dar nu am să o fac. Nu ar fi deontologic. Sunt (încă)angajat al Casei de Cultură a Municipiului Lugoj și sunt convins că „prietenii” mei din presă (o parte, cel puțin) ar fi sărit imediat cu fel și fel de acuze, care mai de care mai calomnioase, scrise la nivelul intelectual (?) pe care îl posedă 😂. Da, recunosc, aș fi fost subiectiv și de aceea nu voi scrie despre acest subiect. Mă voi rezuma doar la un sondaj de opinie. Este interesant să se știe și părerea cititorilor acestui site despre „reforma” culturală a administrației Buciu…

La vreo câteva zile după ce a început războiul din Ucraina, mă plimbam pe jos pe strada Caransebeșului. Influențat poate și de imaginile pe care le vedeam la televizor cu bombaramentele de la Kiev, mi-a atras atenția stația de autobuz. La cum arăta, nu m-am putut abține, am pozat și am postat pe Facebook, cu umătorul comentariu: „Nu sunt poze din Kiev, deși nu ai spune…”. Iată și pozele:

După această postare, care a fost destul de vizualizată și comentată, mi-a părut oarecum rău că am inclus tragedia unor oameni, care trec prin momentele cumplite ale unui război, într-o poveste a orașului meu. Din fericire, orașul Lugoj nu a cunoscut direct ororile unui război. Zilele trecute, mă plimbam din nou pe jos pe strada Caransebeșului. Văd aceeași stație de autobuz. Au trecut 5 luni de la postare. De data aceasta, când am făcut pozele nu m-am mai gândit la războiul din Ucraina, m-am gândit doar la orașul Lugoj… Iată pozele:

Și noi vorbim despre „Spital nou de 150 de milioane de euro”, „Parc Fotovoltaic care va rezolva problema energiei la nivelul instituțiilor publice din oraș”, „Bază de Agrement la Hipodrom, cu bazine acoperite și sală de sport”, „Construirea unui nou pod peste Timiș”, „Reforma Administrației Buciu” etc… Cam izbitor contrastul, nu?😁

Sondaj de opinie:

Să aveți o duminică frumoasă!