„Bine că m-am lăsat de medicină, că nu mai aveam timp și de ea… ” ne-a declarat Sandy Deac, liderul trupei Speak Floyd

Sandy Deac, impreuna cu trupa clujeana Speak Floyd, trupa tribute Pink Floyd, vor fi prezenti pe scena Teatrului Municipal Lugoj pe 12 aprilie 2019, cu un concert dedicat celor 10 ani de la prima editie a Festivalului International de Blues “BluesFest”, cel care a deschis seria festivalurilor si a Galelor de Blues, Rock si Jazz organizate de catre Casa de Cultura a Municipiului Lugoj.

Intrebare.: Cum a aparut Speak Floyd, de unde aceasta idee?

Sandy Deac: Pink Floyd este trupa care m-a influentat cel mai mult in viata muzicala si, la un moment dat, in anul 2009, mi-a venit ideea. Le-am comunicat acest lucru colegilor mei din trupa Desperado. Le-am spus in felul urmator: “Ce ati spune daca am face un tribute band Pink Floyd?” In afara de Laci, chitaristul nostru, toata lumea a ras. „OK”, le-am zis, „radeti, dar o sa va para rau, la un moment dat”. Imediat dupa aceea, m-am apucat sa caut muzicieni, dar a fost foarte greu, pentru ca toti trebuiau sa fie din acelasi oras, in cazul nostru din Cluj, sa putem face cat mai multe repetitii. Cand am inceput, un singur membru al trupei era din Oradea, care e si englez, dar care acuma e plecat din tara, David Bryan. Pana la urma, am reusit, dupa nenumarate formule, pe care le-a vazut trupa asta, sa ajungem la una in care oamenii sa vrea, sa le placa, dar sa si poata sa cante asa ceva. Am avut mare noroc. In 2010, ne-am apucat de repetitii si, dupa 6 luni de repetat intensiv, am avut primul nostru concert Speak Floyd.

I: Am vazut ca ati evoluat, ca formatie nu sunteti doar o formatie tipic de cover, voi prezentati si albume. La Lugoj veti prezenta albumul “The Dark Side of the Moon”, despre care ai spus: “The Dark Side of the Moon, piatra filosofala care a schimbat profund muzica contemporana si cultura pop.”

S.D. Noi nu ne consideram o trupa de cover, noi suntem o trupa tribute, adica incercam sa-i omagiem pe maestrii nostri. Noi nu mergem sa cantam la party-uri, unde sa danseze lumea. Credem in muzica aceasta foarte profund. Nu doar o cantam, ci vrem sa stim totul despre ei. Ne uitam la documentare, citim carti cu si despre Pink Floyd, suntem foarte atenti la orientarile lor politice, sociale, ii urmarim foarte indeaproape. Pe de alta parte, avem si noi o mica contributie a noastra, personala, solo-urile nu sunt chiar 1/1, o nota mai vine si de la Laczi din mana, dar, cum spunea cineva, noi pastram spiritul, care este acelasi cu al formatiei Pink Floyd.

I: Cum este piata romaneasca pentru acest gen, ca trupa tribute?S.D. Piata romaneasca este in ascensiune. Pentru Pink Floyd, noi suntem singurii si cred ca asa vom si ramane. Am investit multa munca si aparatura in acest proiect. Mai sunt alte trupe tribute in Romania si este si un festival dedicat acestor trupe, la Bucuresti, care, anul acesta, a ajuns la cea de a patra editie, unde vin si trupe de afara.

I: Am intrebat acest lucru deoarece, in Ungaria, acest gen de trupe exista de foarte multi ani si sunt bine vazute. La noi, cel putin la Lugoj, unde ele vin de peste 10 ani, au fost primite, la inceput, cu reticenta. In ultima perioada, sunt mai bine vazute.S.D.: Parerea mea este ca in Lugoj sunt oameni foarte “smart”, care au un “background” cultural deosebit de important. Sa nu uitam ca in Lugoj au fost trupe foarte importante pentru muzica progresiva rock romaneasca, cum ar fi Betta sau Logic. Oamenii sunt foarte “destupati la cap”, la voi.

I: Spune, te rog, si despre legaturile tale cu Lugojul. Ai fost, ca lider al trupei Desperado, de mai multe ori in Lugoj. Ce impresie ti-a facut acest oras?

S.D.: Mie mi se pare ca Lugojul este un oras total aparte, ca nu seamana cu nimic. Este o imbinare, sa spunem asa, intre o arhitectura si o mentalitate mai conservatoare – dar de “familie buna”, cu gustul pentru nou si interesant. Mi-a placut foarte mult orasul, adica, la toti din trupa ne-a placut mult orasul, e cu totul altfel. Avem si prieteni acolo. Mie mi se pare ca e super ok.

I: Putem vorbi putin si despre “persoana fizica” Sandy Deac? Ai o istorie foarte interesanta. Ca studii, ai terminat medicina, in mai multe tari, si ai un trecut muzical “ancorat” in muzica clasica.

S.D.: E relativ simplu de povestit. Eu sunt nascut din parinti ardeleni, in Bucovina, in comuna Ciprian Porumbescu, tata fiind medic veterinar. Parintii mei m-au indrumat foarte mult spre muzica. Am facut chitara clasica de la 7 ani pana pe la 14 ani, Nu s-a prea prins chitara clasica de mine, ca am gasit chitara electrica si vinyl-urile cu Queen si Pink Floyd, moment in care “s-a terminat pamantul”. Pentru ca am fost foarte slab la matematica, singura optiune mi-a ramas sa dau la medicina, unde am intrat din prima, nu a fost o problema,

I: Sa spunem ca acest lucru s-a intamplat inainte de ’89, cand era un altfel de concurenta.

S.D.: Da, s-a intamplat in 1982 si a fost o concurenta de 8.5 si pe un loc. Am intrat din prima, de unde a rezultat ca nu a fost nicio problema ca nu am stiut matematica… Totusi, pe parcursul facultatii, parintii m-au sprijinit foarte mult cu muzica, mi-au cumparat fel si fel de instrumente, care erau destul de scumpe la ora aceea, pentru ca lor asa li se parea, ca eu sunt talentat. Dupa ce am terminat facultatea, am lucrat la policlinica studenteasca si la mai multe spitale. Dupa ’89 am vrut sa emigrez in Italia. M-am dus in Italia, am stat 4 ani acolo, am echivalat diploma, am dat toate examenele in limba italiana. Mi-a fost extrem de greu. Ca sa ma pot intretine, lucram intr-un studio muzical. Ca sa lucrez in acel studio, trebuia sa am un permis de lucru si a trebuit sa fac facultatea de inginer de sunet, de la Milano. Ca sa pot sa ma intretin si la acea facultate, lucram intr-un bar… Si, uite asa, pana intr-o zi, cand am primit permisul de sedere, ca asa era pe timpul acela, dar am zis GATA si m-am intors acasa, unde, impreuna cu colegul si prietenul meu, Ovidiu Buhatel, am schimbat macazul total. Am facut un studio de muzica, pe care il avem si astazi, unde ne ocupam de publicitate, de advertising, de productie, de artisti etc…

I: A inceput si povestea de succes Desperado.
S.D.: Da, si Desperado, dar in acest studio s-au nascut mai multi “copii”. Am lucrat cu Ana Maria, cu Blondy, cu Adrian Berinde, cu care am scos mai multe albume, cu Desperado, cu Narcisa Suciu, cu Alexandra Ungureanu, ma rog, cu foarte multe trupe si artisti. Bine ca m-am lasat de medicina, ca nu mai aveam timp si de ea…

I.: Multumesc Sandy Deac, ne bucuram sa te avem in Lugoj. Va fi un moment omagial pentru Lugoj, se implinesc 10 ani de la primul festival de blues, sau mai bine zis, 10 ani de cand, la Lugoj, se organizeaza festivaluri de blues, jazz sau rock, de catre Casa de Cultura a Municipiului. Optiunea noastra a fost Speak Floyd, atat pentru muzica trupei Pink Floyd, albumul “The Dark Side of the Moon”, pe care il veti prezenta, dar si datorita prestatiei voastre. Am vazut cateva concerte ale voastre, in ultimii 2-3 ani, cu sali pline, in Cluj, in Bucuresti si chiar la Sofia. Sper sa fie la fel si la Lugoj. Va multumim ca ati acceptat sa veniti sa cantati.

S.D. Si noi va multumim pentru invitatie. Ne onoreaza ca ati ales Speak Floyd pentru acest moment si promitem un concert de neuitat la Lugoj.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: